vineri, 25 ianuarie 2013

Ce insemana ADHD??Cum ii putem educa?

ADHD este o tulburare comportamentală care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).(definitie)


ADHD debutează în copilărie și poate persista și la vârsta adultă. Deși la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome și la vârsta adultă.
ADHD afectează sexul masculin mai mult decât pe cel feminin.
Raportul băieți:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, căci predomină forma ADHD cu inatenție. ADHD poate fi tratat numai medicamentos.
Conform studiilor, fără tratament, 30% dintre cei care suferă de ADHD merg către delincvență juvenilă. Dacă nu au inteligență superioară, o familie care să-i susțină, dacă părinții sunt șomeri, dacă nu au suportul educațional și material, ajung să comită infracțiuni.
Un alt studiu de psihopatologic realizat în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor din România a relevat faptul că 85% dintre deținuți suferă de ADHD.
Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă și în societate.“ Din cauza comportamentului la școală va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul îl va certa pentru că nu e atent. Acasă, simțindu-se ei înșiși vinovați, părinții își vor revărsa și ei angoasele pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente antisociale.(sursa de informare).
Exista mai multe principii utile pentru parintii si dascalii care se ocupa cu educatia copiilor cu ADHD:

  1. Dati copilului intariri imediate pentru un comportament pozitiv.
  2. Faceti diferenta intre reguli, cereri si rugaminti.
  3. Incurajati si oferiti copilului recompense cat mai mari.
  4. Organizati-i timpul atunci cand considerati ca este necesar.
  5. Oferiti-i o sursa de motivatie externa.
  6. Planificati dinainte situatiile problema.
  7. Nu individualizati sau personalizati tulburarea copilului..
  8. Incercati sa il stimulati inainte sa ii acordati o pedeapsa(inspiratie)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu